Dezbatere publica nr 2

In data de 20.08.2019, ASOCIAȚIA PROFESIONALĂ NEGUVERNAMENTALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ASSOC – SUD – CENTRU a organizat dezbaterea publica nr. 2, in cadrul proiectului cu titlul „Inițiative în politici publice alternative pentru servicii sociale de impact”, derulat de ASOCIAȚIA PROFESIONALĂ NEGUVERNAMENTALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ASSOC, in parteneriat cu ASOCIAȚIA PROFESIONALĂ NEGUVERNAMENTALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ASSOC-SUD-CENTRU SI MINISTERUL MUNCII SI JUSTITIEI SOCIALE.

Locatia de desfasurare a dezbaterii publice: localitatea Rm Valcea, judetul Valcea, strada Raureni, nr. 18, restaurant Paradis.

In cadrul dezbaterii publice s-au adus fata in fata: reprezentanti ai Ministerului Muncii si Justitiei Sociale, ai institutiilor publice din domeniul social – DGASPC Sector 6, DGASPC Ilfov, Spitalul Judetean de Urgenta Valcea, ai ONG-urilor din domeniul social – Fundatia World Vision Romania – Biroul Valcea.

Politicile publice puse in dezbatere pentru care se vor formula alternative sunt :

A). Identificarea unor mecanisme de asigurare a supervizării lucratorilor sociali/tehnicienilor asistență socială pentru furnizarea unui pachet minim de servicii sociale (informare, consiliere, identificare, evaluare a nevoilor si referirea catre beneficii si servicii) în situatia în care, din cauze obiective, furnizorii publici si privați de servicii sociale nu pot angaja asistenți sociali sau nu pot contracta serviciile acestora;

B). Asigurarea de servicii de sprijin furnizate în comunitate, atât în mediul urban, cât și în mediul rural, diversificate, accesibile, finanțarea serviciilor sociale la nivel de comunitate (administrație locală) pentru dezvoltarea de servicii comunitare etc

In cadrul dezbaterii publice s-au formulat urmatoarele alternative pe marginea politicii publice „Identificarea unor mecanisme de asigurare a supervizării lucratorilor sociali/tehnicienilor asistență socială pentru furnizarea unui pachet minim de servicii sociale (informare, consiliere, identificare, evaluare a nevoilor si referirea catre beneficii si servicii) în situatia în care, din cauze obiective, furnizorii publici si privați de servicii sociale nu pot angaja asistenți sociali sau nu pot contracta serviciile acestora„:

Derularea unor activități de formare şi îndrumare metodologică continuă a lucratorilor sociali/tehnicienilor asistență socială care au activitate în domeniul serviciilor sociale, în vederea creşterii performanţei personalului din structurile proprii și a calității servicilor furnizate (cursuri de perfecționare, cursuri de calificare, sesiuni de instruire, autorizate de către Autoritatea Națională pentru Calificări, Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Ministerul Educației Naționale), in vederea multiplicării și dezvoltării practicilor centrate pe nevoile și resursele fiecărei persoane și ale comunității,
Formarea a câte unei persoane care să furnizeze servicii de supervizare pentru lucratorii sociali/tehnicienilor asistență socială, in cadrul DGASPC-urilor,
Formarea profesională a personalului din domeniul asistenței sociale (inclusiv a noilor angajați) și dezvoltarea de metodologii, ghiduri și instrumente care să sprijine aplicarea pe scară largă a managementului de caz la nivelul SPAS, în special în comunele și orașele mici conduce la consolidarea capacității la nivel local de a furniza servicii de asistență socială fiind esențială pentru întregul sistem de protecție socială.

Exemplu de buna practica: DGASPC Ilfov care prin proiectul Concordia ofera servicii de instruire pentru supervizarea profesionala, pe o perioada de doua luni pentru 7 specialisti.

Descrierea situatiei actuale:

Una dintre problemele cu care se confrunta sistemul national de asistenta sociala o reprezinta numarul insuficient de personal care activeaza in domeniul asistentei sociale, la toate nivelurile cu responsabilitate in domeniu, dar si pregatirea insuficienta a celui existent.

Daca structurile autoritatilor administratiei publice centrale se confrunta cu problema personalului insuficient pentru complexitatea activitatilor de verificare, stabilire si plata a drepturilor, la nivelul autoritatilor administratiei publice locale pe langa lipsa de personal se pune si problema specializarii acestuia.

Gradul de competentä profesionalä a personalului angajat în SPAS conditioneazä direct calitatea serviciilor prestate. In acest scop, formarea profesionala a personalului angajat în sistemul de asistenta sociala trebuie sa cuprinda, pe lânga pregatirea profesionala initiala (colegiu, Universitate), si o pregatire profesionala continua în paralel cu serviciu, dar si formarea initiala a personalului din serviciile sociale.

Factorii ce conditioneaza necesitatea formarii profesionale continue pentru domeniul asistentei sociale sunt: dezvoltarea si stabilirea sistemului de protectie sociala, schimbarea continua a caracterului problemelor sociale care necesita dezvoltarea serviciilor sociale noi, reorganizarea serviciilor sociale existente, creserea exigentelor vis-a-vis de nivelul de competenta profesionala a specialitilor care activeaza în domeniul asistentei sociale, evolutia continua a stiintelor si tehnologiilor, adaptarea si implementarea experientelor internationale de asistenta sociala, etc. Formarea continua asigura procesul de dezvoltare a calitatii serviciilor sociale prin racordarea lor la standardele de calitate stabilite.

Principiile care fundamenteaza formarea continua în domeniul asistentei sociale sunt: caracterul sistematic si continuu al procesului de formare continua; adaptarea continuturilor pentru formare la necesitatile grupurilor de populatie la cerintele sistemului de asistenta sociala aflate în continua schimbare/dezvoltare, precum si la standardele de calitate de nivel european; orientarea practica a procesului de formare continua; mobilizarea/valorificarea tuturor mijloacelor de informare disponibile în limitele institutionale si non institutionale.

Formarea profesionala continua a personalului angajat în sistemul de asistenta sociala asigura accesul la informatii profesionale, tehnologii noi de lucru social, formarea abilitatilor practice de lucru în cadrul serviciilor de asistenta sociala, asigura adaptarea la schimbarile sociale continue.

Conform legii (292/2011), autorităţile locale au obligaţia de a înfiinţa servicii publice de asistenţă socială, care răspund de punerea în practică a politicilor şi a strategiilor din domeniul asistenţei sociale, precum şi de furnizarea serviciilor în comunitate. SPAS identifică nevoile comunităţii, acordă servicii adecvate categoriilor vulnerabile şi dezvoltă servicii de prevenţie şi de informare pentru a creşte gradul de conştientizare a populaţiei cu privire la riscurile şi problemele sociale. Mai sunt încă multe autorităţi locale care nu s-au conformat cerinţei legislative de a înfiinţa SPAS, mai ales în comunităţile rurale mai mici. Deşi s-au înregistrat unele progrese în ultimii ani, totusi multe dintre administraţiile publice locale din mediul rural nu au infiintat SPAS, ci au adăugat atribuţiile respective în fişa postului personalului existent.

Înfiinţarea serviciilor sociale primare, aşa cum se prevede în lege, a fost împiedicată de lipsa resurselor financiare la nivel local, de blocarea posturilor şi tăierile salariale din sectorul public (ca parte a politicilor de austeritate implementate între 2008 şi 2010), de utilizarea redusă a formelor flexibile de angajare (cum ar fi cu timp parţial) în sectorul public şi de lipsa formării eficiente a personalului. Prin urmare, autorităţile locale deţin o capacitate limitată de a recruta personal specializat în domeniul asistenţei sociale, mai ales în mediul rural.

In ciuda numărului mare al celor ce au obţinut diplome universitare de asistenţă socială în România în ultimii ani, puţini sunt angajaţi în mediul rural şi în comunităţile urbane mici.

Totodata, in prezent, majoritatea angajaţilor cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale din cadrul SPAS nu au responsabilităţi clar definite şi, deseori, se aşteaptă ca aceştia să desfăşoare şi alte activităţi decât cele de asistenţă socială.

Formarea profesională insuficientă a personalului din domeniul asistenţei sociale la nivel local constituie o problemă majoră, angajații din sistem fiind oarecum marginalizați în ceea ce privește perfecționarea profesională. Cursurile specifice sunt puține și de cele mai multe ori fără vreo formă de autorizare/ acreditare care să le confere rigoarea necesară – mai cu seamă în acest domeniu bine profesionalizat. Este absolut necesară dezvoltarea programelor de formare continuă şi de supervizare pentru angajaţii SPAS în vederea eficientizării serviciilor primare la nivel comunitar.

Serviciile locale de prevenţie, informare şi consiliere au un impact foarte redus, în mare parte din cauza deficitului de asistenţi sociali şi a insuficientei pregătiri profesionale a personalului existent.

Este nevoie asadar de elaborarea de catre profesionisti (universităţi, furnizorii de servicii, Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali din România) a unor instrumente şi metodologii centrate pe familie şi persoană pentru adoptarea, evaluarea, planificarea, proiectarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea serviciilor. Aceste instrumente şi metodologii ar trebui predate în cadrul unui program de formare continuă a personalului cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale de la nivel local.

In conformitate cu prevederile art.40 alin.(4) din legea cadru a aistenței sociale conform cărora, în situaţia în care, din cauze obiective, nu se pot angaja asistenţi sociali sau achiziţiona serviciile acestora, furnizorii de servicii sociale pot angaja lucrători sociali pentru realizarea activităţilor de identificare şi, după caz, de evaluare a nevoilor persoanelor care solicită acordarea de beneficii de asistenţă socială şi servicii sociale.

Schimbări preconizate:

Alocarea unui buget minim de la bugetul de stat pentru serviciile de asistență socială la nivelul comunității și dezvoltarea unor mecanisme pentru monitorizarea folosirii eficiente a acestui buget. Din acest buget va fi susținută plata salariilor a câte unui angajat cu normă întreagă în domeniul asistenței sociale (de preferat, asistenți sociali) pentru fiecare localitate eligibilă/selectată, precum și costurile legate de sistemul național de monitorizare. Astfel, comunitățile cu nivel redus de dezvoltare ar beneficia de personal specializat (sau format), capabil și motivat financiar să implementeze și să dezvolte serviciile sociale necesare la nivel local.
Crearea unui sistem de formare iniţială şi continuă adresat profesioniştilor din serviciile sociale, inclusiv celor implicaţi în sistemul de reglementare a serviciilor sociale. Nu există încă un mecanism dedicat pentru evaluarea serviciilor sociale sau pentru formarea evaluatorilor serviciilor sociale.
În ceea ce priveşte sistemul de formare iniţială şi continuă a lucratorilor sociali/tehnicienilor asistență socială din serviciile sociale, ar trebui avute în vedere următoarele: (i) crearea unui program complet de formare la nivel naţional; (ii) crearea unui sistem de evaluare continuă şi de perfecţionare sau recalificare a acestora.
Pentru a răspunde solicitărilor lucratorilor sociali/tehnicienilor asistență socială, dorinței acestora de perfecționare profesională, este necesar un pachet complex de formare profesională autorizată de către Autoritatea Națională pentru Calificări (Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Ministerul Educației Naționale).
Pentru a lucra profesionist, lucratorii sociali/tehnicienii asistență socială vor participa la programe de formare continuă care să le asigure competențele și cunoștințele necesare, dar și să le ofere suport pentru dezvoltarea unei practici centrate pe nevoile și resursele fiecărei persoane și ale comunității.

Impact social:

existenţa unor servicii de calitate în comunitate asigurate de catre profesionisti in domeniu va atrage rezultate mai bune pentru populaţie în materie de sănătate şi educaţie ceea ce va diminua consumul de servicii specializate şi povara asupra bugetelor de protecţie socială şi asistenţă medicală, dezvoltarea metodologiilor privind performanţa serviciilor socio-medicale;
principalul rol al asistenţilor sociali/ lucrătorilor sociali/tehnicienilor asistență socială şi al altor lucrători comunitari ce colaborează în cadrul unei echipe multidisciplinare va fi acela de a încuraja cererea şi de a ajuta familiile extrem de sărace şi cele din zonele marginalizate să acceseze serviciile de protecţie disponibile, atât în mediul rural, cât şi în cel urban, concentrandu-se asupra clientului decât asupra integrării structurale a agenţiilor care vor acorda diferitele servicii.

4.Procesul de consultare:

In cadrul proiectului cu titlul „Inițiative în politici publice alternative pentru servicii sociale de impact”:

s-au organizat mese rotunde la care a participat personal din autoritățile și instituțiile publice, personal de conducere și de execuție, care activeaza in institutii publice din domeniul social si are expertiza/interes in domeniul abordat pe proiect si reprezentanți ai ONG-urilor;
intalniri in comunitate (in localitatea Rmanicu Valcea, din judetul Valcea), prilej cu care s-au prezentat si discutat aspecte referitoare la politica publica “Identificarea unor mecanisme de asigurare a supervizării lucratorilor sociali/tehnicienilor asistență socială pentru furnizarea unui pachet minim de servicii sociale (informare, consiliere, identificare, evaluare a nevoilor si referirea catre beneficii si servicii) în situatia în care, din cauze obiective, furnizorii publici si privați de servicii sociale nu pot angaja asistenți sociali sau nu pot contracta serviciile acestora”
s-au aplicat chestionare adresate specialistilor din domeniul social din DGASPC Valcea si AJPIS Valcea referitoare la impactul politicii publice Identificarea unor mecanisme de asigurare a supervizării lucratorilor sociali/tehnicienilor asistență socială pentru furnizarea unui pachet minim de servicii sociale (informare, consiliere, identificare, evaluare a nevoilor si referirea catre beneficii si servicii) în situatia în care, din cauze obiective, furnizorii publici si privați de servicii sociale nu pot angaja asistenți sociali sau nu pot contracta serviciile acestora.

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi furnizorii de servicii sociale publici şi privaţi au obligaţia de:

a angaja asistenţi sociali, sau, după caz, alt personal de specialitate în asistenţă socială, precum şi personal cu profesii, calificări şi competenţe diverse. Personalul din domeniul asistenţei sociale sa îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu statutul profesiei, al dispoziţiilor Codului muncii, precum şi al altor dispoziţii legale, după caz.
a asigura resursele umane, financiare şi materiale, în conformitate cu reglementările în vigoare, de a promova, facilita şi asigura personalului programe de formare profesională, precum şi programe de instruire specifică.

In situaţia în care, din cauze obiective, nu se pot angaja asistenţi sociali sau achiziţiona serviciile acestora, furnizorii de servicii sociale pot angaja lucrători sociali pentru realizarea activităţilor de identificare şi, după caz, de evaluare a nevoilor persoanelor care solicită acordarea de beneficii de asistenţă socială şi servicii sociale.

Activitatea altor categorii de personal cu formare de nivel mediu din domeniul asistenței sociale sa fie coordonată de către asistenții sociali.

Autorităților administrației publice locale au obligativitatea de a asigura personal de specialitate cu atribuții în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie.

Activităţile de formare profesională continuă în vederea creşterii performanţei lucratorilor sociali/tehnicienilor asistență socială sa fie realizata prin cursuri de perfecţionare, cursuri de calificare, sesiuni de instruire conform cerinţelor standardelor de calitate, participarea la sesiunile de formare organizate prin programe de interes naţional.

Obligatia SPAS-urile in ceea ce priveste planificarea şi realizarea activităţilor de informare, formare şi îndrumare metodologică, în vederea creşterii performanţei personalului care administrează şi acordă servicii sociale aflate în administrare proprie sa se realizeaze la nivel de reprezentare (județ, oras/municipiu, comună).

In cadrul dezbaterii publice s-au formulat urmatoarele alternative pe marginea politicii publice „Asigurarea de servicii de sprijin furnizate în comunitate, atât în mediul urban, cât și în mediul rural, diversificate, accesibile, finanțarea serviciilor sociale la nivel de comunitate (administrație locală) pentru dezvoltarea de servicii comunitare etc„:

Trecerea de la un sistem bazat preponderant pe prestatii sociale la un sistem bazat pe o reţea eficientă de servicii care să asigure îndeplinirea într-o mai mare măsură a obiectivelor de incluziune şi reducerea dependenţei de sistemul de asistenţă;
Creșterea implicării și cointeresarea autorităţilor publice locale şi a organizaţiilor neguvernamentale, actori ai economiei sociale, în promovarea dezvoltării locale şi a ocupării;
Corelarea serviciilor sociale cu toate nevoile beneficiarului şi acordarea lor într-un mod integrat, cu o gamă largă de măsuri şi servicii din domeniul economic, educaţional, de sănătate, cultural;
Centrarea pe măsuri active de incluziune în detrimentul celor pasive care crează dependentă şi presiune mare asupra bugetului de stat. Schimbarea raportului dintre măsurile pasive de asistenţă (prestaţii) în măsuri active de incluziune socială (servicii sociale şi de ocupare) ca o soluţie pe termen lung pentru scăderea numărului de persoane asistate şi de reducere a presiunii bugetare în acest sector.

Descrierea situaţiei actuale

Modernizarea sistemului de asistenţă socială, potrivit Programului de guvernare 2018- 2020 este gandit ”prin transformarea acestuia dintr-un sistem pasiv în unul proactiv, asigurând trecerea de la un sistem bazat pe beneficii la unul axat pe servicii. Avem în vedere creşterea gradului de securitate socială, dar şi responsabilizarea individuală, printr-o politică socială centrată pe copil şi familie, care să încurajeze o îmbătrânire demnă, bazată pe un sistem integrat de servicii şi prestaţii sociale. Scopul principal este acela că toţi cetăţenii să aibă oportunităţi egale în societate, să fie apreciaţi şi valorizaţi, să trăiască decent, demn şi în bunăstare, iar nevoile lor elementare să fie satisfăcute. Totodată, măsurile din domeniul asistenţei sociale vor trebui realizate în strânsă legătură cu celelalte măsuri privind ocuparea, sănătatea, educaţia, spaţiul de locuit, obiectivul general fiind acela de creştere a calităţii vieţii cetăţenilor şi, prin aceasta, a unei societăţi incluzive.”

Coordonarea și armonizarea între mecanismele de finanțare a serviciilor din diferite sectoare precum sănătate, educație, locuire și ocuparea forței de muncă trebuie să fie îmbunătățite pentru a încuraja și sprijini dezvoltarea serviciilor integrate.

Este necesara o abordare centrată pe familie şi pe persoană care să încurajeze beneficiarii să folosească în mod creativ şi inovator cunoştinţele deţinute de membrii comunităţii şi resursele disponibile în mediul în care trăiesc pentru a-şi acoperi nevoile socio-economice. Această abordare urmăreşte maximizarea potenţialului uman şi promovarea autonomiei şi a implicării în procesul decizional. Pune, de asemenea, accent pe sprijin şi servicii centrate pe persoană şi familie, integrate şi bazate pe comunitate.

Dezvoltarea serviciilor sociale trebuie încadrată într-o politică coerentă în baza unei abordări incluzive, create cu scopul de a sprijini persoanele în cadrul familiilor şi comunităţilor, mai ales în contextul regionalizării şi al descentralizării financiare şi administrative.

Furnizarea integrată a serviciilor comunitare este legată de abordarea sistemică a nevoilor și de corelarea acestora cu pachetele de servicii din domenii diferite pentru reducerea suprapunerilor, armonizarea resurselor și crearea unui proces sustenabil de ieșire din sărăcie și de integrare socială și economică.

Printr-o astfel de abordare, crește accesul persoanei la servicii, impactul serviciilor furnizate, gradul de valorificare a resurselor persoanei, familiei ori comunității, dar mai ales sustenabilitatea intervenției pentru ieșirea din starea de vulnerabilități multiple.

Trebuie să existe o abordare integrată a acordării de servicii sociale din perspectiva ofertei şi programe de intermediere şi facilitare socială din perspectiva cererii, pentru a reduce efectiv sărăcia extremă şi excluziunea socială.

Pe termen mediu ar trebui să fie create echipe multidisciplinare, formate din lucrători comunitari, la nivel local şi să asigure cooperare intersectorială şi multiinstituţională la toate nivelurile, ca un prim pas spre integrarea completă a serviciilor pe termen lung.

Studiile arată că integrarea serviciilor sociale prezintă o serie de avantaje faţă de abordarea fragmentară, în ceea ce priveşte soluţionarea diferitelor probleme complexe din sfera excluziunii sociale, facilitarea unui acces mai bun la servicii, asigurarea continuităţii şi a sustenabilităţii acordării de servicii, creşterea eficienţei şi a eficacităţii furnizării serviciilor, reducerea suprapunerilor între diferitele servicii şi evitarea cheltuielilor inutile.

Integrarea completă a serviciilor presupune renunţarea la abordarea fragmentară şi la administrarea separată a serviciilor naţionale şi locale în favoarea echipelor multiinstituţionale la nivel naţional, regional şi local. Aceste echipe ar urma să lucreze în cadrul unei structuri integrate de management, cu bugete, programe şi obiective comune şi un singur responsabil cheie (sau manager de caz) care să coordoneze diversele intervenţii ale diferitelor agenţii şi profesionişti implicaţi.

Strategia Europa 2020 a Uniunii Europene stă la baza tuturor politicilor de dezvoltare relevante la nivelul Uniunii Europene pentru perioada 2014 – 2020, iar România și-a asumat o serie de domenii de acțiune în concordanță cu obiectivele UE, printre care și cel al luptei împotriva sărăciei și a excluziunii sociale având la bază una dintre prioritățile tematice ale strategiei, aceea de creştere economică favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forţei de muncă, în măsură să asigure coeziunea economică, socială şi teritorială.

Astfel, Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020, în ceea ce privește furnizarea serviciilor sociale, prevede complementaritatea fondurilor publice disponibile pentru sectorul serviciilor sociale, cu finanțarea de la Uniunea Europeană. De aceea, este importantă asigurarea unui cadru necesar dezvoltării serviciilor sociale în raport cu acordarea unor beneficii financiare directe, dezvoltarea serviciilor sociale care să aibă la bază o analiză reală a situației sociale integrate și a nevoilor complexe ale grupurilor vulnerabile din comunitate.

Schimbări preconizate:

3.Impact social:

Trecerea de la un sistem de asistenţă socială centralizat la un sistem mixt descentralizat care include şi intervenţia sectorului privat, cu precădere a celui fără scop lucrativ pentru o reducere a costurilor şi creşterea calităţii şi gradului de acoperire a serviciilor;
Asigurarea coordonării între diversele servicii şi măsuri de asistenţă care vizează integrarea socială cu precădere între măsurile (prestaţii, servicii şi programe) de asistenţă socială şi cele de ocupare;
Trecerea de la un sistem bazat pe măsuri active la un sistem bazat pe o reţea eficientă de servicii care să asigure îndeplinirea într-o mai mare măsură a obiectivelor de incluziune şi reducerea dependenţei de sistemul de asistenţă;
Facilitarea implicării autorităţilor publice locale şi a organizaţiilor neguvernamentale, actori ai economiei sociale, în promovarea dezvoltării locale şi a ocupării.

4.Procesul de consultare:

In cadrul proiectului cu titlul „Inițiative în politici publice alternative pentru servicii sociale de impact”:

s-au organizat mese rotunde la care a participat personal din autoritățile și instituțiile publice, personal de conducere și de execuție, care activeaza in institutii publice din domeniul social si are expertiza/interes in domeniul abordat pe proiect si reprezentanți ai ONG-urilor;
intalniri in comunitate (in localitatea Rmanicu Valcea, din judetul Valcea), prilej cu care s-au prezentat si discutat aspecte referitoare la politica publica “Asigurarea de servicii de sprijin furnizate în comunitate, atât în mediul urban, cât și în mediul rural, diversificate, accesibile, finanțarea serviciilor sociale la nivel de comunitate (administrație locală) pentru dezvoltarea de servicii comunitare etc”;
s-au aplicat chestionare adresate specialistilor din domeniul social din DGASPC Valcea si AJPIS Valcea referitoare la impactul politicii “Asigurarea de servicii de sprijin furnizate în comunitate, atât în mediul urban, cât și în mediul rural, diversificate, accesibile, finanțarea serviciilor sociale la nivel de comunitate (administrație locală) pentru dezvoltarea de servicii comunitare etc”.

Respondenti au oferit raspunsuri care conduc la urmatoarele concluzii:

Obligația asigurării aplicării politicilor sociale în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi, precum şi altor persoane, grupuri sau comunităţi aflate în nevoie sociala revine autorităţilor administraţiei publice locale prin: administrarea beneficiilor de asistenţă socială şi a serviciilor sociale si prin acordarea beneficiilor de asistenţă socială şi a serviciilor sociale.

Atributiile principale ale autoritatilor administratiei publice locale in domeniul organizării, administrării şi acordării serviciilor sociale sa fie:

elaborează, în concordanţă cu strategiile naţionale şi nevoile locale identificate, strategia judeţeană, respectiv locală de dezvoltare a serviciilor sociale, după consultarea furnizorilor publici şi privaţi, a asociaţiilor profesionale şi a organizaţiilor reprezentative ale beneficiarilor şi răspund de aplicarea acesteia;
elaborează planurile anuale de acţiune privind serviciile sociale administrate şi finanţate din bugetul consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, iniţiază, coordonează şi aplică măsurile de prevenire şi combatere a situaţiilor de marginalizare şi excludere socială în care se pot afla anumite grupuri sau comunităţi;
identifică familiile şi persoanele aflate în dificultate, precum şi cauzele care au generat situaţiile de risc de excluziune socială;
planifică şi realizează activităţile de informare, formare şi îndrumare metodologică, în vederea creşterii performanţei personalului care administrează şi acordă servicii sociale;
colaborează permanent cu organizaţiile societăţii civile care reprezintă interesele diferitelor categorii de beneficiari.

Pentru îndeplinirea obligațiilor în domeniul asistenței sociale, autorităţile administraţiei publice locale trebuie sa înfiinţeze structuri specializate denumite servicii publice de asistenţă socială (SPAS) si sa organizeze, în aparatul de specialitate al consiliului judeţean/al primarului, compartimentul responsabil de contractarea serviciilor sociale.

Este necesar ca serviciile sociale sa fie corelate cu toate nevoile beneficiarului şi acordate integrat cu o gamă largă de măsuri şi servicii din domeniul economic, educaţional, de sănătate, cultural.

Măsurile de prevenire şi combatere a sărăciei şi riscului de excluziune socială sa se înscrie în cadrul general de acţiuni multidimensionale ale procesului de incluziune socială.

Sistemul de asistență social sa fie văzut din perspectiva transformării acestuia ”dintr-un sistem pasiv în unul proactiv, asigurând trecerea de la un sistem bazat pe beneficii la unul axat pe servicii.

Asistența socială sa faca parte din pachetul minim de servicii publice, necesar și obligatoriu a fi prestate la fiecare nivel administrativ-teritorial.

Asigurarea fondurilor pentru serviciile sociale sa respecte principiului subsidiarității (ordinea alocării fondurilor fiind: persoana, familia, buget local, buget de stat).

S-au prezentat principii orizontale referitoare la egalitatea de sanse si dezvoltarea durabila cu titlul: “Un mediu inconjurator sanatos” si “ Egalitatea de sanse pentru persoanele varstnice”.

Dezbatere publica nr 2

Coordonator

Parteneri

PARTENERI