Dezbaterea publica nr. 1 – Inițiative în politici publice alternative pentru servicii sociale de impact

In data de 10.07.2019, ASOCIAȚIA PROFESIONALĂ NEGUVERNAMENTALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ASSOC – SUD – CENTRU a organizat dezbaterea publica nr. 1, in cadrul proiectului cu titlul „Inițiative în politici publice alternative pentru servicii sociale de impact”, derulat de ASOCIAȚIA PROFESIONALĂ NEGUVERNAMENTALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ASSOC, in parteneriat cu ASOCIAȚIA PROFESIONALĂ NEGUVERNAMENTALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ASSOC-SUD-CENTRU SI MINISTERUL MUNCII SI JUSTITIEI SOCIALE.

Locatia de desfasurare a dezbaterii publice: localitatea Rm Valcea, judetul Valcea, strada Raureni, nr. 18, restaurant Paradis.

In cadrul dezbaterii publice s-au adus fata in fata: reprezentanti ai Ministerului Muncii si Justitiei Sociale, ai institutiilor publice din domeniul social -DGASPC Sector 2, DGASPC Sector 4, DGASMB, Federatia Sindicatelor din Administratie Bucuresti-Romania, sindicatelor si patronatelor care activeaza in domeniul social – Sindicatul ASIST al salariatilor din DGASMB.

Politicile publice puse in dezbatere pentru care se vor formula alternative sunt :

legea auditului social ;
statutul auditorului social ;
strategii in domeniul asistentei comunitare :
HG 655/2016 din 14 septembrie 2016 pentru a probarea Strategiei Nationale “O societate fara bariere” pentru persoanele cu dizabilitati” 2016-2020 si a Planului Operational privind implementarea Strategiei Nationale “O societate fara bariere” pentru persoanele cu dizabilitati” inclusiv 2016-2020
HG nr. 566/2015 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru promovarea îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice pentru perioada 2015 – 2020, a Planului operaţional de acţiuni pentru perioada 2016 – 2020, precum şi a Mecanismului de monitorizare şi evaluare integrată a acestora
finantarea serviciilor sociale la nivel de comunitate (administratie locala) pentru dezvoltarea de servicii comunitare:
Hotararea nr. 427/2018 din 13 iunie 2018 privind aprobarea programului de interes naţional „Servicii comunitare la domiciliu pentru persoanele vârstnice dependente” şi a programului de interes naţional „Creşterea capacităţii serviciilor publice de asistenţă socială din unele unităţi administrativ-teritoriale” si a Ordinului 1902 din 2018 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare si selectie a cererilor de finantare prin programul de interes national „Servicii comunitare la domiciliu pentru persoanele vârstnice dependente”, a Procedurii de evaluare a cererilor de finantare prin programul de interes national„Cresterea capacitätii serviciilor publice de asistentä socialä din unele unitäti administrativ-teritoriale”, precum si a modelului-cadru al contractului de finantare
Anexa 1: Servicii comunitare la domiciliu pentru persoanele vârstnice dependente
Anexa 2: Cresterea capacitätii serviciilor publice de asistentä socialä din unele unitäti administrativ-teritoriale

In cadrul dezbaterii publice s-au formulat urmatoarele alternative pe marginea politicii publice „Legea auditului social”:

Auditorul sa elaboreze un raport de calitate al serviciilor sociale si sa propuna recomandari;
Raportul intocmit in urma verificarii de catre Inspectia Sociala sa fie coroborat cu raportul auditorului social;
Exemplu de buna practica: DGASPC Sector 2 prin compartimentul Managementul calitatii verifica conformitatea procedurilor in domeniul serviciilor sociale;
Verificarea utilizării sumelor direcționate de la persoane juridice și fizice la furnizori acreditați de servicii sociale sa fie realizata de catre o echipa disciplinara de specialisti.
Auditul social sa se concentreze pe necesitate, eficacitate, eficiență și impact, intr-un mod continuu.
In ceea ce priveste sursa de finantare:
auditul social sa fie acoperit integral de la bugetul de stat;
sa se creeze un articol bugetar special pentru auditul social, in cadrul bugetului local.
Clarificare si explicare articol: “Alocarea unei anumite sume de bani din taxele de autorizare plătite de prestatorii de servicii sociale poate contribui, de asemenea, la acoperirea costurilor, similar cu cazul auditului public intern.”
Creearea unui “timbru social” in vederea redirectionarii banilor catre servicii sociale.

In cadrul dezbaterii publice s-au formulat urmatoarele alternative pe marginea politicii publice „Statutul auditorului social”:

Propuneri:

Introducerea in cadrul universitatiilor a unui modul legat de auditul social si realizarea de instrumente specifice.
Ceilalți membri ai echipei pot fi specialiștii din domeniul social (psihologi, sociologi, psihopedagogi sau cu master în științe sociale) sau experți din alte domenii (juridic, economic, financiar etc.), dar cu cel puțin 5 ani de experiență în prestarea serviciilor sociale.
Auditul social necesită participarea a cel puțin doi auditori – maximum cinci (în funcție de mărimea organizației, de dimensiunea serviciilor furnizate, bugetul alocat,numar de beneficiari, etc.), unul dintre membrii echipei având rolul de coordonator al auditului.
Referitor la formarea profesionala:
Sa se clarifice unde sa se realizeaza practica si de catre cine. Exemplu: practica sa fie efectuata la furnizorii de servicii publici si privati (selectati riguroasa) sau la nivelul universitatilor prin intermediul programelor de master.
Sa se mentioneze cine ii supervizeaza pe auditorii sociali.
Auditorii sociali sa fie formati continuu, sa se ofere credite.
Supervizorul de practica sa aiba minim 5 ani experienta.

Publicarea / dezvăluirea rapoartelor

In cazul in care se identifica nereguli la furnizorii de servicii sociale de catre auditorul social, acesta sa transmita raportul catre AJPIS.

Formularea problemei:

Dezvoltarea serviciilor sociale constituie un obiectiv strategic al Guvernului României încă din 2006 şi va rămâne o prioritate în continuare. Începând cu anul 1990, statul, autorităţile locale, ONG-urile şi societăţile comerciale au dezvoltat o gamă largă de servicii sociale adresate categoriilor vulnerabile pe întreg teritoriul României, care trebuie consolidate şi extinse în continuare.

Avand în considerare necesitatea, sistemul actual de servicii sociale este insuficient dezvoltat (Raportat la populația totală a României, numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie și excluziune socială în anul 2016 a fost de 38,8%, conform Eurostat).

Potrivit Raportului de țară din 2019 privind România, „Calitatea și acoperirea serviciilor sociale sunt insuficiente, iar distribuția teritorială a acestora este inegală. Integrarea limitată a serviciilor de ocupare a forței de muncă, de educație, de sănătate și a serviciilor sociale nu permite o incluziune durabilă a diferitelor grupuri defavorizate, astfel încât acestea să intre pe piața forței de muncă și să scape de excluziunea socială”.

Pentru promovarea „incluziunii active” și pentru creșterea nivelului de eficiență, eficacitate și impact al serviciilor sociale este extrem de importantă implementarea instituției de audit social. Acesta este menționat în lege, dar nu a fost implementat până acum. Acesta ar putea acoperi goluri semnificative din sistem, referitoare la evaluarea performanței și impactului serviciilor sociale, implicarea activă a părților interesate și sprijinirea furnizorilor.

Situația actuală

Activitățile de control al calității sunt efectuate pentru a verifica conformitatea cu standardele, criteriile și indicatorii care stau la baza acreditării furnizorilor de servicii sociale și a serviciilor, precum și recunoașterea nivelurilor de calitate.

Legea nr. 197/2012 (privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale) reglementează procesul de evaluare, certificare, monitorizare şi control pentru asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale.

Controlul respectării de către furnizorii de servicii sociale a condițiilor care stau la baza acreditării acestora se realizează de către inspectorii sociali, persoane cu atribuții de control angajate în cadrul Agenției Naționale pentru Plați și Inspecție Socială și a Agențiilor pentru Plăți și Inspecție Socială județene.

Evaluarea impactului serviciilor sociale nu este pusă în practica de catre ANPIS având resurse numai pentru evaluarea conformității.

In Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, la Capitolul VII Finanțarea asistenței sociale, secțiunea a 3-a Contractarea serviciilor sociale, art. 142 se precizează:

”1) Furnizorii privaţi de servicii sociale, autorităţile contractante, precum şi alte persoane fizice sau juridice care finanţează servicii sociale pot solicita evaluarea independentă a contractelor de finanţare pentru furnizarea serviciilor sociale, prin demararea procedurilor de audit social.

2) Auditul social se realizează de către auditorul social şi are în vedere, în principal, următoarele aspecte:

a) verificarea planurilor şi procedurilor stabilite de furnizorii de servicii sociale pentru serviciile finanţate;
b) evaluarea eficienţei şi eficacităţii serviciilor sociale contractate;
c) verificarea exactităţii informaţiilor utilizate;
d) recomandarea de ameliorări operaţionale.

3) Auditorul social este persoana care are calificarea şi care este mandatat de entităţile prevăzute la alin. (1) pentru a realiza componentele unui audit. Auditorul social nu este învestit cu nicio putere de control sau sancţionare.

4) Activitatea de audit social, precum şi statutul auditorului social se stabilesc prin lege.”

In ceea ce priveste „Strategia naționala pentru incluziunea socială și prevenirea sărăciei pentru anii 2015-2020” primul obiectiv al acesteia, se refera la “Asigurarea mecanismelor de creștere a responsabilității sociale din serviciile sociale”.

Implicarea participativă a beneficiarilor este critică pentru succesul și sustenabilitatea serviciilor sociale furnizate în cadrul unei comunități. Este, de asemenea, necesară pentru ca intervențiile de asistență socială să aibă un impact pozitiv. România nu are încă implementate măsuri precise pentru implicarea beneficiarilor în acordarea serviciilor. Trebuie dezvoltate măsuri specifice, în conformitate cu alte forme de protecţie a drepturilor consumatorului, pentru a permite beneficiarilor să participe la deciziile cu privire la planificarea, dezvoltarea, gestionarea, monitorizarea şi evaluarea tuturor tipurilor de servicii sociale.

Responsabilitatea socială presupune, de asemenea, responsabilităţi şi răspundere a furnizorilor de serviciisociale faţă de beneficiari şi necesită asigurarea implementării mecanismelor de soluţionare a reclamațiilor și plângerilor.

Al doilea obiectiv al Strategiei naționale pentru incluziunea socială și prevenirea sărăciei pentru anii 2015-2020” il constituie “Îmbunătăţirea sistemelor de evaluare a nevoilor şi de management al informaţiilor, precum şi corelarea acestora cu politica şi practicile locale de luare a deciziilor”.

În sectorul serviciilor sociale, există încă puţine sisteme adecvate de evaluare a nevoilor sau de management al informaţiilor, iar cele care există nu sunt utilizate întotdeauna în politica şi practicile locale de luare a deciziilor.Unul dintre obstacolele principale este absenţa datelor cu privire la problemele sociale locale, nevoile anumitor grupuri, disponibilitatea serviciilor şi modelele de referire a cazurilor către aceste servicii. Serviciile existente nu sunt evaluate cu regularitate sau ajustate ulterior în conformitate cu constatările evaluării. Nu există de multe ori un plan de priorități locale, județene sau regionale pentru a ghida furnizorii de servicii socială şi nici o metodologie naţională pentru evaluarea nevoilor comunităţii sau o planificare strategică locală de servicii sociale care să implice toate părţile interesate. De asemenea, nu există o metodologie la nivel național pentru evaluarea nevoilor şi pentru planificarea la nivel local a prestării de servicii sociale, iar autoritățile locale nu dispun de suficiente cunoștințe sau de capacitatea necesară pentru a îndeplini aceste sarcini, în special în zonele rurale şi urbane mici. Drept consecinţă, de-a lungul ultimului deceniu, serviciile sociale, inclusiv serviciile preventive, au fost gestionate în mare parte de autorităţile judeţene (prin Direcțiile Județene de Asistență Socială și Protecția Copilului – DGASPC), în locul comunităţilor locale.

Prin urmare, monitorizarea şi evaluarea serviciilor sociale trebuie îmbunătăţite pentru a spori responsabilitatea, relevanţa şi eficienţa sistemului de servicii sociale. Baza de date actuală (registrul naţional) de furnizori de servicii este limitată şi nu poate fundamenta procesul de colectare adecvată a datelor și proiectarea politicilor publice. Astfel, investiția într-un sistem complex de e-asistenţă socială va fi esenţială pentru planificarea, monitorizarea şi evaluarea eficientă a beneficiilor şi serviciilor sociale.

Pentru ca sistemul de servicii sociale să devină mai responsabil, relevant și eficace auditul social poate fi soluția pentru îmbunătățire, cu sprijinul auditorilor sociali – profesioniști instruiți cu competențe în evaluarea socială Servicii.

Auditorul social poate contribui, de asemenea, la realizarea strategiei de „Finanțare a serviciilor sociale mai bune” și poate fi considerat unul dintre „stimulentele” oferite furnizorilor de servicii sociale de a oferi servicii de calitate datorită acordării de sprijin pentru remedierea anumitor deficiențe în furnizarea de servicii sociale și creșterea calității acestora într-un mod eficient.

Auditul social poate oferi beneficii semnificative legate de impactul serviciilor sociale prin evaluarea eficienței și eficacității, creșterea nivelului de transparență și sprijinirea furnizorilor de servicii sociale pentru îmbunătățirea calității serviciilor lor. Modelul de audit social este definit și exista cadrul legal pentru a pune bazele noii instituții, punerea în aplicare a auditului social trebuie să aibă loc cât mai curând posibil.

Denumirea politicii: Introducerea auditului social pentru furnizorii de servicii sociale din România.

Scop: Crearea și implementarea unui instrument care să acopere nevoia de evaluare a impactului serviciilor sociale, creșterea nivelului de transparență și sprijinirea furnizorilor de servicii sociale pentru îmbunătățirea calității serviciilor lor.

Obiective:

OBIECTIV GENERAL:

Creșterea nivelului de calitate al serviciilor sociale și al impactului pe care îl au asupra beneficiarilor și a comunității prin crearea unui instrument care să sprijine acest demers.

OBIECTIVE SPECIFICE:

Modificarea legislației care să permită implementarea auditului social;
Crearea instituției care să se ocupe de audit social în cel mult doi ani;
Crearea metodologiei de audit social și a indicatorilor corespunzători pentru toate categoriile de beneficiari (în funcție de modul în care sunt definiți) în cel mult un an.
Pilotarea auditului social prin pregătirea a cel puțin 20 de auditori sociali și implementarea a 60 de audituri sociale într-un an și jumătate.
Implementarea cel puțin a unui audit social pentru toți furnizorii de servicii sociale în cel mult 5 ani.

Beneficiari:

Beneficiari direcți / indireccti: furnizorii de servicii sociale, care ar fi sprijiniți să își îmbunătățească activitatea și să crească nivelul de calitate al serviciilor oferite.
Beneficiile indirecte vor apărea asupra beneficiarilor de servicii sociale, prin faptul că sunt implicați activ în evaluarea impactului serviciilor pe care le primesc, datorită creșterii nivelului de transparență al serviciilor și datorită faptului că pot beneficia de servicii mai bune în urma sprijinului pe care furnizorii îl primesc.

Variante de soluționare:

VARIANTA 1	COSTURI	BUGET
Crearea unei structuri ministeriale, in subordinea MMSJ, bazată pe finanțare de la bugetul de stat.	Costul minim al unui audit social este același pentru ambele variante, însă va produce un impact diferit datorită surselor de finanțare diferite.	urmează să fie dezvoltat
Mandatul si obiectivele: · evaluarea eficienței, eficacității și impactului serviciilor sociale · verificarea planurilor și a procedurilor stabilite de furnizorul de servicii sociale · verificarea utilizării sumelor direcționate de la persoane juridice și fizice la furnizori privați de servicii sociale acreditați · sprijinirea furnizorilor de servicii sociale pentru îmbunătățirea serviciilor oferite prin formularea de recomandări · asigurarea mecanismelor de creștere a responsabilității sociale în serviciile sociale · îmbunătățirea calității vieții beneficiarilor serviciilor sociale	Un audit social necesită participarea a minim doi auditori – maxim cinci, unul fiind coordonator al auditului. O misiune de audit ar avea minim 20 de ore și ar putea ajunge până la 40 de ore. Minim 10 ore vor fi dedicate apoi pentru sprijin și raportare. Costul se va calcula în baza unei rate medii pe echipă de 10 euro/oră.
Caracteristicile auditului social Ø să se concentreze asupra impactului serviciilor sociale asupra beneficiarilor și societății Ø să fie orientate către beneficiari (respectând drepturile beneficiarilor și standardele de viață) și sprijinind furnizorii de servicii sociale pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor	Echipele se vor deplasa între regiuni, 100 de euro vor fi cheltuieli incidentale pentru transport, cazare și masă.
Cadrul instituțional v o nouă structură ministerială, sub coordonarea Ministerului Muncii și Justiției Sociale	Cost minim = (30 ore x 10 euro + 100 euro cheltuieli incidentale) x 2 = 800 euro
Surse de finanțare v acoperit total sau parțial de bugetul de stat
Metodologia auditului social § metodologie unitară, adaptată pentru fiecare categorie de beneficiari § cost minim audit social = (30 ore x 10 euro + 100 euro cheltuieli incidentale) x 2 = 800 euro
Frecvența auditului social v când este solicitat de furnizorul de servicii sociale; v ca răspuns la o notificare și axat pe aspecte specifice; v când este solicitat de autoritatea contractantă / de entitatea finanțatoare.
Solicitarea auditului social: ü de către furnizorii de servicii sociale / și în caz de clasare; ü de către o societate / entitate care finanțează furnizorii de servicii sociale; ü printr-o masă critică de oameni (un număr care trebuie stabilit); ü de către autoritatea contractantă.
Puterea de control a auditorului social v să nu aibă putere de control, ci posibilitatea de a notifica autoritățile competente în cazul abuzurilor comise față de beneficiari sau a altor deficiențe grave
Implicarea angajaților ü prin furnizarea documentelor solicitate de auditor și implicarea în focus grupuri și interviuri
Implicarea familiei și a comunității ü chestionare de feedback pentru membrii familiei; ü consultări sau reuniuni la nivel de comunitate.
Implicarea beneficiarilor: v sondaje de satisfacție v interviuri.
Experiența profesională a auditorului social Criterii îndeplinite cumulativ: 1. absolvenți studii superioare / ciclul 2 de studii universitare (3 + 2 ani în sistemul Bologna) în științe sociale, specializare asistență socială, sociologie, psihologie, psihopedagogie specială, drept; 2. experiența de lucru de cel puțin 5 ani în domeniul serviciilor sociale, în mediul instituțional public sau privat 3. un audit social necesită participarea a minim doi auditori – maxim cinci, unul fiind coordonator al auditului. 4. pentru a păstra obiectivitatea, o echipă de auditori sociali își va desfășura activitatea de audit în altă regiune față de cea în care desfășoară alte activități precum cele de furnizare de servicii.
Formare profesională v absolvirea unui curs acreditat de formare în domeniul social de audit de cel puțin 370 ore de pregătire teoretică și practică.
Impactul asupra nivelului de finanțare § impact direct al auditului social asupra nivelului de finanțare; § impact indirect asupra nivelului de finanțare prin justificarea costurilor de oportunitate.
Publicarea rapoartelor § rapoartele publicate într-un registru centralizat.

VARIANTA 2	COSTURI	BUGET
Crearea unei instituții independente și auto-reglementate de auditori sociali.	Costul minim al unui audit social este același pentru ambele variante, însă va produce un impact diferit datorită surselor de finanțare diferite.	urmează să fie dezvoltat
Mandatul și obiectivele: Ø evaluarea eficienței, eficacității și impactului serviciilor sociale Ø verificarea planurilor și a procedurilor stabilite de furnizorul de servicii sociale Ø verificarea utilizării sumelor direcționate de la persoane juridice și fizice la furnizori private, acreditați, de servicii sociale Ø sprijinirea furnizorilor de servicii sociale pentru îmbunătățirea serviciilor oferite prin formularea de recomandări Ø asigurarea mecanismelor de creștere a responsabilității sociale în serviciile sociale Ø îmbunătățirea calității vieții beneficiarilor serviciilor sociale	Un audit social necesită participarea a minim doi auditori – maxim cinci, unul fiind coordonator al auditului. O misiune de audit ar avea minim 20 de ore și ar putea ajunge până la 40 de ore. Minim 10 ore vor fi dedicate apoi pentru sprijin și raportare. Costul se va calcula în baza unei rate medii pe echipă de 10 euro/oră.
Caracteristicile auditului social: să se concentreze pe impactul serviciilor sociale asupra beneficiarilor și societății, inclusiv aspectele financiare precum costurile / capital, relevanța, eficiența, eficacitatea, participarea beneficiarilor, evidențierea bunelor practici, bariere / deficiențe și îmbunătățiri necesare. Ar trebui să fie incluse și recomandări să fie orientate către beneficiari (respectând drepturile beneficiarilor și standardele de viață) și să sprijine furnizorii de servicii sociale pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor.	Deoarece echipele se vor deplasa între regiuni, 100 de euro vor fi cheltuieli incidentale pentru transport, cazare și masă. Cost minim = (30 ore x 10 euro + 100 euro cheltuieli incidentale) x 2 = 800 euro
Cadrul instituțional: → o structură de independentă, autoreglementată, formată dintr-un grup de experți – auditori social.
Surse de finanțare: Ø plătit de părțile interesate care o solicita; Ø cost minim audit social = (30 ore x 10 euro + 100 euro cheltuieli incidentale) x 2 = 800 euro.
Metodologia auditului social: · metodologie uniformă, adaptată pentru fiecare categorie de servicii sociale și beneficiari
Frecvența auditului social: ü când este solicitat de furnizorul de servicii sociale; ü ca răspuns la o notificare și axat pe aspecte specifice; ü când este solicitat de autoritatea contractantă / de entitatea finanțatoare.
Solicitarea auditului social Ø de către furnizorii de servicii sociale / și în caz de clasare; Ø de către o societate / entitate care finanțează furnizorii de servicii sociale; Ø printr-o masă critică de oameni (un număr care trebuie stabilit); Ø de către autoritatea contractantă.
Puterea de control a auditorului social: v să nu aibă putere de control, ci posibilitatea de a notifica autoritățile competente în cazul abuzurilor comise față de beneficiari sau a altor deficiențe grave.
Implicarea angajaților: → prin furnizarea documentelor solicitate de auditor și implicarea în focus grupuri și interviuri
Implicarea familiei și a comunității: → chestionare de feedback pentru familia; → consultări sau reuniuni la nivel de comunitate.
Implicarea beneficiarilor: → chestionare de satisfacție; → interviuri.
Experiența profesională a auditorilor sociali v echipa de audit ar trebui să fie formată din experți din diferite domenii, dar cu experiență de cel puțin 5 ani în servicii sociale, având și formare în audit social; v un audit social necesită participarea a minim doi auditori – maxim cinci, unul fiind coordonator al auditului; v pentru a păstra obiectivitatea, o echipă de auditori sociali își va desfășura activitatea de audit în altă regiune față de cea în care desfășoară alte activități precum cele de furnizare de servicii.
Formarea profesională: · Absolvirea unui curs acreditat de formare in audit social de cel putin 370 de ore de pregatire teoretica si practica
Impactul asupra nivelului de finanțare: Ø impact direct al auditului social asupra nivelului de finanțare; Ø impact indirect asupra nivelului de finanțare prin justificarea costurilor de oportunitate.
Publicarea rapoartelor: → concluziile raportului ar trebui să fie publice, postate pe site-urile furnizorilor, dar ar fi necesar să se asigure comunicarea către beneficiari și comunitate. Partea interesată care solicită auditul social va primi întregul raport.

Procesul de consultare

Etapa de consultare publică:

In cadrul proiectului cu titlul „Inițiative în politici publice alternative pentru servicii sociale de impact”:

s-au organizat mese rotunde la care a participat personal din autoritățile și instituțiile publice, personal de conducere și de execuție, care activeaza in institutii publice din domeniul social si are expertiza/interes in domeniul abordat pe proiect si reprezentanți ai ONG-urilor;
s-au aplicat chestionare in randul specialistilor in asistenta sociala din DGASPC Valcea si din primarii.

Varianta de soluționare recomandată:

Deși prima variantă este mai ușor de pus în practică, existând resurse umane potrivite și posibilitatea de a coordona mai ușor activitatea de audit social, aceasta ar avea un impact mai mare asupra bugetului, iar auditul social ar putea avea un nivel de obiectivitate mai scăzut.

Varianta în care auditul social este implementat de către o instituție independentă și auto-reglementată poate fi mai bună deoarece scade presiunea asupra bugetului de stat, asigură o obiectivitate mai mare a auditului, nu produce o suprapunere cu inspecția socială și poate crea un nivel mai mare al deschiderii din partea furnizorilor de servicii sociale.

In cadrul dezbaterii publice s-au formulat urmatoarele alternative pe marginea politicilor publice „Strategii in domeniul asistentei comunitare”:

Politica publica: HG 655/2016 din 14 septembrie 2016 pentru a probarea Strategiei Nationale “O societate fara bariere” pentru persoanele cu dizabilitati” 2016-2020 si a Planului Operational privind implementarea Strategiei Nationale “O societate fara bariere” pentru persoanele cu dizabilitati” inclusiv 2016-2020

Accesibilitate

Obligativitatea unui interpret mimico-gestual in cadrul fiecarei institutii;
In cadrul compartimentului de Servicii relatii cu publicul, personalul sa aiba atributii legate de asistenta persoanelo cu dizabilitati;
In cazul in care nu exista accesibilitate in cadrul institutiilor, sa existe cel putin o persoana care sa aiba atributii referitoare la furnizarea de consultanta persoanelor cu dizabilitati.
Dezvoltarea de aplicatii speciale pe echipamentele electronice pentru persoanele cu dizabilitati, in vederea furnizarii de informatii legate de accesibilitate, constientizare, servicii oferite de institutiile publice sau private.

Ocuparea fortei de munca

Propunere:

Asistarea la angajare a persoanelor cu dizabilitati, atat in mediul privat cat si public. Oferirea de consultanta angajatorului si persoanei cu dizabilitati.

Exemplu de buna practica: HCL Sector 4 privind acompanierea tinerilor care parasesc sistemul de protective a copilului.

Educatie si formare

Propunere:

Sensibilizarea publicului larg prin campanii de sensibilizare si informare cu privire la toate obiectivele Strategiei persoanelor cu dizabilitati.

Protectie sociala

Propunere:

Menţinerea puterii de cumpărare a prestaţiilor financiare acordate persoanelor cu dizabilităţi(indexarea cu indicele de consum).
Consiliile locale sa vina cu stimulente financiare pentru persoanele cu dizabilitati.

Descrierea situatiei actuale:

Statul promovează, protejează şi asigură exercitarea deplină şi în condiţii de egalitate a tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului de către toate persoanele cu dizabilităţi. Acestea îşi exercită deplin şi efectiv drepturile şi libertăţile fundamentale pe care le garantează Constituţia României şi tratatele internaţionale la care România este parte, iar în acest scop, ţara noastră se angajează să mobilizeze resursele necesare pentru eliminarea barierelor astfel încât nicio persoană cu dizabilităţi să nu fie marginalizată, exclusă, abuzată sau discriminată, iar alegerile şi aspiraţiile ei să fie respectate şi sprijinite.

La 30 iunie 2015, conform datelor statistice oficiale comunicate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, erau înregistrate 752.931 persoane cu dizabilităţi. Dintre acestea, 97,7 % se află în îngrijirea familiilor şi/sau trăiesc independent iar 2,3 % sunt asistate în instituţiile publice rezidenţiale de asistenţă socială pentru persoanele adulte cu dizabilităţi.

Schimbări preconizate:

1.Accesibilitate:

se constată un acces limitat al persoanelor cu dizabilităţi la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional, datorită necunoaşterii legislaţiei, a lipsei dialogului între factorii decidenţi, a costurilor ridicate pe care le presupune adaptarea rezonabilă şi tehnologiile asistive personalizate (deşi la nivel naţional, există o serie de politici şi reglementări care susţin, în general, accesibilitatea şi protecţia persoanelor cu dizabilităţi afectate de barierele de acces);
absenţa unui sistem complex de colectare date şi de informaţii calitative privind nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilităţi, precum şi de diferenţe economice dintre mediul urban şi cel rural;
cadru legislativ revizuit;
lipsa unor campanii de informare ale entitatilor publice si private;
lipsa de consultare a persoanelor/organizatiilor persoanelor cu dizabilitati.

Participare:

participarea persoanelor cu dizabilităţi este în multe cazuri limitată sau chiar exclusă nu din cauza deficienţei/afectării ci din cauza barierelor de mediu, comunicare, legislative sau de atitudine.
lipsa de programe de informare pentru dezvoltarea de competente sociale ale personalului care este implicat in asistenta persoanelor cu dizabilitati, in sensul incurajarii participarii persoanelor cu dizabilitati la viata sociala.

3.Egalitate:

persoanele cu dizabilităţi sunt discriminate sau marginalizate desi este sancţionată conduita persoanelor care acţionează discriminatoriu, nu sunt prevăzute cirscumstanţe agravante pentru persoanele supuse discriminării multiple;
nevoia de sprijin pentru reintegrarea sociala a persoaneor cu dizabilitati, victime ale abuzului, violentei, neglijarii.

4.Ocuparea fortei de munca:

accesul limitat la ocuparea forţei de muncă determină un nivel ridicat de risc de excluziune socială şi de sărăcie pentru persoanele cu dizabilităţi, printre factorii determinanţi fiind: dispariţia de pe piaţa muncii a unor meserii tradiţionale, practicate de persoane cu anumit tip de dizabilitate, accesibilitatea redusă până la şi la locul de muncă, lipsa tehnologiilor de acces, slaba informare privind avantajele pentru angajatori, lipsa serviciilor de sprijin, limitele sistemului educaţional care nu acoperă integral necesităţile de pregătire pentru muncă a persoanelor cu dizabilităţi;

una dintre principalele carenţe identificate în privinţa accesului pe piaţa muncii este determinată de necunoaşterea potenţialului persoanelor cu dizabilităţi, şi, implicit, lipsa orientării profesionale corespunzătoare.

5.Educatie si formare profesionala:

cadrul legislativ conţine prevederi insuficiente privind educaţia copiilor, tinerilor şi adulţilor cu dizabilităţi;
terminologia utilizată în diferite reglementări legislative din domeniul educaţiei evidenţiază o serie de confuzii şi chiar erori; astfel, conceptele din domeniul dizabilităţii sunt folosite în mod neunitar sau uneori chiar în dezacord cu normele internaţionale.
definirea şi tratarea conceptului de educaţie incluzivă pentru toţi copiii cu dizabilităţi şi a celor cu cerinţe educaţionale speciale, reprezintă una dintre priorităţile imediate;
sistemul înregistrează o serie de lacune şi dificultăţi privind rolul şi importanţa serviciilor de sprijin, a adaptării rezonabile, a tehnologiei de acces şi a altor aspecte relevante pentru problematica incluziunii.

Protectie sociala:

beneficiile de asistenţă socială nu sunt destinate cheltuielilor legate de dizabilităţi, ci sunt utilizate pentru asigurarea traiului zilnic;
serviciile sociale specializate la care ar trebui să aibă acces persoanele cu dizabilităţi sunt într-un număr extrem de redus şi dispersate geografic neunitar.

7.Sanatate:

nevoile de sănătate şi accesul real la serviciile de sănătate al persoanelor cu dizabilităţi la nivel naţional nu sunt colectate sistematic iar unele evidenţe sugerează că acest acces este deficitar;
necesitatea dezvoltarii de servicii/centre comunitare integrate in vederea abordarii personalizate a persoanelor cu dizabilitati.

Statistici si colectarea datelor:

este necesara elaborarea şi implementarea unui sistem de monitorizare unitar, privind gradul de îndeplinire al obiectivelor strategiei naţionale.

Impact social:

stimularea participării active a persoanelor cu dizabilităţi la viaţa în comunitate, creşterea nivelului de informare a acestora şi al comunităţii, precum şi al vizibilităţii în comunitate, aspecte care vor contribui la creşterea calităţii vieţii şi a gradului de ocupare a forţei de muncă în rândul persoanelor cu dizabilităţi.
imbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi va fi posibilă şi prin accesul la servicii integrate de sprijin (sociale, de sănătate, educaționale) de calitate şi la nivelul comunităţilor în care domiciliază.
reducerea situaţiilor de discriminare multiplă, aponderii persoanelor cu dizabilitate aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială, se va putea realiza prin creşterea competenţelor acestora, a valorii adăugate a muncii lor şi implicit a veniturilor realizate de acestea.

D.Procesul de consultare

In cadrul proiectuluicu titlul „Inițiative în politici publice alternative pentru servicii sociale de impact”:

s-au organizat mese rotunde la care a participat personal din autoritățile și instituțiile publice, personal de conducere și de execuție, care activeaza in institutii publice din domeniul social si are expertiza/interes in domeniul abordat pe proiect si reprezentanți ai ONG-urilor;
s-au aplicat chestionare in comunitate.
s-au aplicat chestionare primarilor in calitatea de autoritate a administratiei publice locale sau altor persoane cu atributii in domeniu.

Politica publica: HG nr. 566/2015 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru promovarea îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice pentru perioada 2015 – 2020, a Planului operaţional de acţiuni pentru perioada 2016 – 2020, precum şi a Mecanismului de monitorizare şi evaluare integrată a acestora

Campanie natională de informare si sensibilizare a opiniei publice privind incurajarea participarii persoanlor varstnice in activitatile sociale, civice, culturale, sportive.
Campanie natională de informare si sensibilizare a opiniei publice destinate accentuarii imaginii positive a populatiei varstnice, promovarii participarii sociale active si demne a persoanelor varstnice in societate si a incluziunii lor sociale.

Descrierea situatiei actuale:

Evoluţiile demografice, implicaţiile lor şi situaţia persoanelor vârstnice au provocat interesul Comunităţii Europene, încă din anii ’80, concretizat în mai multe rezoluţii ale Parlamentului European, ca şi în Carta drepturilor sociale.

Îmbătrânirea populaţiei este un fenomen mondial. Conform datelor ONU, proporţia populaţiei de vârsta a treia se va mări, pe termen lung, chiar în regiunile unde natalitatea este superioară ratei de reproducere. Fenomenul îmbătrânirii este prezent, în mod deosebit, în Europa şi Japonia. Se apreciază că Europa a atins deja un stadiu critic : după un secol de creştere demografică naturală, perspectiva pentru acest secol este, dimpotrivă, un declin natural şi o îmbătrânire excesivă a populaţiei.

România se confruntă cu o transformare socio-economică profundă, datorată schimbărilor demografice fără precedent. Se estimează că ponderea populaţiei cu vârsta mai mare sau egală cu 65 de ani se va dubla, de la 15% la 30%, până în anul 2060, existând posibilitatea de a exercita o presiune puternică asupra costurilor aferente pensiilor, serviciilor medicale şi serviciilor de îngrijire de lungă durată.

Îmbătrânirea populaţiei este determinată de trei fenomene separate: creşterea speranţei de viaţă, scăderea ratelor de fertilitate şi emigraţia. În România, durata medie de viaţă a crescut semnificativ în ultimii 60 de ani, speranţa de viaţă la naştere crescând cu aproximativ 14 ani pentru femei şi 10 ani pentru bărbaţi. În acelaşi timp, se inversează creşterea, care a avut loc timp de câteva decenii, a populaţiei în vârstă de muncă a României, şi anume segmentul 20-64 de ani, urmând astfel o scădere de 30% până în anul 2060, aceasta fiind una dintre cele mai accentuate scăderi din UE.

În calitate de stat membru al UE, România face permanent demersuri pentru a se apropia de nivelul veniturilor şi al standardului de viaţă din celelalte state membre UE, deşi recenta criză economică a încetinit acest proces. Pentru a merge pe calea unei creşteri economice mai mari, România şi-a propus ca obiectiv atingerea unei ponderi de 70% a ratei de ocupare a forţei de muncă în cadrul populaţiei cu vârsta cuprinsă între 20-64 de ani până în anul 2020, comparativ cu valoarea actuală de 64%. Un alt obiectiv constă în reducerea numărului de persoane care prezintă risc de sărăcie sau excluziune socială cu 580.000, în aceeaşi perioadă, raportat la anul de referinţă 2008. Aceste obiective naţionale sunt asumate de către România prin Strategia Europa 2020 şi prin Programul Naţional de Reformă (PNR) şi sunt sprijinite de UE, care consideră conceptul de îmbătrânire activă un element esenţial pentru atingerea obiectivelor strategice ale programului Europa 2020.

Conform cadrului general al îmbătrânirii active din UE, România consideră că principalele elemente ale conceptului sunt:

viață mai lungă și mai sănătoasă;
creșterea nivelului de ocupare a forţei de muncă la vârste mai înaintate;
creşterea participării sociale şi politice a grupurilor de persoane vârstnice;
scăderea dependenţei persoanelor vârstnice;
îmbunătăţirea serviciilor de îngrijire de lungă durată.

Schimbări preconizate:
Obiective strategice

Obiectiv strategic 1. Prelungirea si imbunatatirea calitatii vieții persoanelor varstnice:

analiza politicii privind pensiile sociale;
analiza legislaţiei privind pensiile anticipate şi viitoarea vârstă de pensionare;
crearea unor locuri de muncă favorabile vârstnicilor și persoanelor cu dizabilități, inclusiv prin creșterea gradului de conștientizare în rândul angajatorilor privind beneficiile adaptării locurilor de muncă şi atribuirii de tehnologii asistive;
ajustarea practicii încetării de drept a raportului de muncă /serviciu la data îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă prin politici de angajare care țin cont de vârstă, monitorizarea lucrătorilor și a celor care sunt concediați, crearea de programe de promovare a sănătății pentru lucrători, oportunități de lucru cu normă redusă pentru lucrătorii în vârstă, servicii de consiliere înainte de pensionare, dezvoltarea abilităților, combaterea discriminării pe motive de vârstă.

Obiectiv strategic 2. Promovarea participării sociale active și demne pentru persoanele vârstnice.

accentuarea percepției pozitive a populației vârstnice în societate;
promovarea participării și incluziunii sociale a acestora și facilitării accesului la servicii în comunitate, programe de sănătate publică și îngrijirea sănătății;
îmbunătățirea accesibilizării infrastructurii spațiilor publice;
asigurarea unei vieţi mai lungă şi mai sănătoasă şi o carieră îndelungată populaţiei vulnerabile în vârstă de muncă;
Dezvoltarea unor programe de reinserție și de menținere a unei vieți active și a unei participări sociale semnificative a persoanelor vârstnice.

Obiectiv strategic 3. Obținerea unui grad mai ridicat de independență și siguranță pentru persoanele cu necesități de îngrijire de lungă durată:

atragerea specialiștilor (asistenți sociali, medici geriatri), care ar trebui să evalueze persoanele vârstnice inițial și periodic și să facă recomandări pentru întocmirea planului individual de intervenție;
dezvoltarea infrastructurii pentru servicii de ingrijire la domiciliu (cu accent pe zonele rurale si izolate), servicii de ingrijire de zi, camine de batrani si facilitati de cazare intermediara;
imbunatatirea recrutarii, a pregatirii si a planurilor de mentinere a persoanelor care ofera servicii de ingrijire, inclusiv grupuri tinta pentru recrutare, tipuri de contracte oferite (inclusiv contracte cu norma partiala si de voluntariat), stimulente pentru a-si pastra locul de munca si asigurarea programelor de pregatire profesionala a caror absolvire este atestata prin certificate.

b.Obiective generale/transversale:

Întârzierea îmbătrânirii fizice și a apariției afecțiunilor cronice:
Pregătirea sistemului de sănătate pentru servicii acordate populației vârstnice:
Sistemul de sănătate să se concentreze mai mult asupra medicilor geriatri și de familie și să fie bine dotat pentru a gestiona mai multe boli cronice și slăbirea funcțiilor cognitive, în principal în ambulatoriu.

Impact social:

imbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor vârstnice în condiţiile îmbătrânirii active și în condiţii optime de sănătate;
imbunătăţirea percepției pozitive a societăţii asupra persoanelor vârstnice şi rolului lor în cadrul societăţii;
accentuarea imaginii sociale a populației vârstnice, promovarea activă a participării sociale, reducerea obstacolelor fizice și cognitive către o viață independentă și participativă și prevenirea abuzului asupra bătrânilor
dezvoltarea metodologiilor privind calitatea îngrijirii în serviciile sociale şi socio-medicale destinate vârstnicilor;
studii şi analize privind îngrjirea de lungă durată;
dezvoltarea metodologiilor privind performanţa serviciilor socio-medicale destinate vârstnicilor;
crearea unei reţele ample de servicii de îngrijire la domiciliu accesibile ca preţ şi centrate pe persoană în mediul urban şi rural, dezvoltării infrastructurii TIC şi a noilor tehnologii care ar putea veni în sprijinul nevoilor persoanelor vârstnice la domiciliu şi diversificării îngrijirilor astfel încât acestea să includă centre de îngrijire, teleasistenţă, centre de zi, servicii integrate etc. Pe termen lung, aceste acţiuni ar reduce semnificativ presiunea exercitată asupra sistemului instituţional de îngrijire;
integrărea persoanelor care au nevoie de îngrijire în viața comunității, punandu-se accentul pe prevenire și reabilitare în cadrul serviciilor de îngrijire la domiciliu, crearea un mediu propice pentru susținerea obiectivelor generale care au rolul de a sprijini persoanele vârstnice pentru a trăi acasă cât de mult posibil.

4.Procesul de consultare:

In cadrul proiectuluicu titlul „Inițiative în politici publice alternative pentru servicii sociale de impact”:

s-au organizat mese rotunde la care a participat personal din autoritățile și instituțiile publice, personal de conducere și de execuție, care activeaza in institutii publice din domeniul social si are expertiza/interes in domeniul abordat pe proiect si reprezentanți ai ONG-urilor;
s-au aplicat chestionare in comunitate.

In cadrul dezbaterii publice s-au formulat urmatoarele alternative pe marginea politicii publice „Finantarea serviciilor sociale la nivel de comunitate (administratie locala) pentru dezvoltarea de servicii comunitare”:

Hotararea nr. 427/2018 din 13 iunie 2018 privind aprobarea programului de interes naţional „Servicii comunitare la domiciliu pentru persoanele vârstnice dependente” şi a programului de interes naţional „Creşterea capacităţii serviciilor publice de asistenţă socială din unele unităţi administrativ-teritoriale” si a Ordinului 1902 din 2018 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare si selectie a cererilor de finantare prin programul de interes national „Servicii comunitare la domiciliu pentru persoanele vârstnice dependente”, a Procedurii de evaluare a cererilor de finantare prin programul de interes national„Cresterea capacitätii serviciilor publice de asistentä socialä din unele unitäti administrativ-teritoriale”, precum si a modelului-cadru al contractului de finantare

Propuneri:

Anexa 1: Servicii comunitare la domiciliu pentru persoanele vârstnice dependente

Reteaua publica de servicii comunitare la domiciliu sa fie adresata atat persoanelor varstnice dependente cat si celor cu grad de autonomie mai mare;

Propuneri:

Anexa 2: Cresterea capacitätii serviciilor publice de asistentä socialä din unele unitäti administrativ-teritoriale

Campanii de informare a institutiilor publice cu privire la externalizarea serviciilor sociale.
Contractarea de servicii sociale;
Asigurarea suportului tehnic necesar autoritatilor administratiei publice locale din comunele in care nu s-au infiintat/nu au fost acreditate/au pierdut acreditarea sau licentierea serviciilor publice de asistenta sociala.

Descrierea situaţiei actuale

In Programul de guvernare 2018-2020 la măsura 5. „Incluziune socială şi reducerea sărăciei”, se prevede „dezvoltarea unui program naţional pentru susţinerea serviciilor de de lungă durată pentru persoanele vârstnice dependente”, precum și „combinarea acordării beneficiului atât în bani, cât și în natură”, iar la măsura 7. „Servicii sociale de calitate”, se prevede dezvoltarea şi implementarea unui program naţional privind formarea profesională a personalului din domeniul asistenţei sociale şi „asigurarea în fiecare localitate a cel puţin unui asistent social cu normă întreagă”.

Modernizarea sistemului de asistenţă socială, potrivit Programului de guvernare 2018- 2020 este gândit prin ” prin transformarea acestuia dintr-un sistem pasiv în unul proactiv, asigurând trecerea de la un sistem bazat pe beneficii la unul axat pe servicii. Avem în vedere creşterea gradului de securitate socială, dar şi responsabilizarea individuală, printr-o politică socială centrată pe copil şi familie, care să încurajeze o îmbătrânire demnă, bazată pe un sistem integrat de servicii şi prestaţii sociale. Scopul principal este acela că toţi cetăţenii să aibă oportunităţi egale în societate, să fie apreciaţi şi valorizaţi, să trăiască decent, demn şi în bunăstare, iar nevoile lor elementare să fie satisfăcute. Totodată, măsurile din domeniul asistenţei sociale vor trebui realizate în strânsă legătură cu celelalte măsuri privind ocuparea, sănătatea, educaţia, spaţiul de locuit, obiectivul general fiind acela de creştere a calităţii vieţii

cetăţenilor şi, prin aceasta, a unei societăţi incluzive.”

Referitor la îngrijirea de lungă durată pentru persoanele vârstnice dependente

Internarea într-un cămin pentru persoane vârstnice este o măsură cu titlu de excepție (Legea nr.17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, cu modificările și completările ulterioare) iar Legea asistenței sociale nr.292/2011, cu modificările și completările ulterioare, prevede că îngrijirea în centre rezidenţiale a persoanelor vârstnice dependente poate fi dispusă numai în cazul în care îngrijirea la domiciliu a acestora nu este posibilă potrivit art. 101 alin. (1), ponderea cea mai mare în cazul serviciilor sociale organizate de autoritățile administraţiei publice locale, o reprezintă centrele rezidențiale.

Potrivit prevederilor art.8 din Legea nr.17/2000, serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt următoarele:

a) servicii de îngrijire personală acordate persoanelor dependente care, ca urmare a pierderii autonomiei funcţionale din cauze fizice, psihice sau mintale, necesită ajutor semnificativ pentru a realiza activităţile uzuale ale vieţii de zi cu zi . Situaţia de dependenţă este o consecinţă a bolii, traumei şi dizabilităţii şi poate fi exacerbată de absenţa relaţiilor sociale şi a resurselor economice adecvate.

Ajutorul acordat pentru îndeplinirea activităţilor uzuale ale vieţii zilnice priveşte două categorii de activităţi:

activităţi de bază ale vieţii zilnice (ABVZ), în principal: asigurarea igienei corporale, îmbrăcare şi dezbrăcare, hrănire şi hidratare, asigurarea igienei eliminărilor, transfer şi mobilizare, deplasare în interior, comunicare;
activităţi instrumentale ale vieţii zilnice (AIVZ), în principal: prepararea hranei, efectuarea de cumpărături, activităţi de menaj şi spălătorie, facilitarea deplasării în exterior şi însoţire, activităţi de administrare şi gestionare a bunurilor, acompaniere şi socializare.

b) servicii de reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajări, reparaţii şi altele asemenea;
c) alte servicii de recuperare/reabilitare: kinetoterapie, fizioterapie, gimnastică medicală, terapie ocupaţională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie podologie şi altele asemenea;
d) servicii medicale, sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituţii de sănătate, consultaţii şi îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare şi de dispozitive medicale. Serviciile medicale sunt acordate în baza reglementărilor legale privind asigurările sociale de sănătate.

Servicii de îngrijire personală acordate persoanelor dependente, cele de reabilitare și adaptare a ambientului și alte servicii de recuperare/reabilitare a persoanei dependente se asigură prin grija serviciului public de asistență socială (SPAS) direct sau în baza convențiilor de parteneriat sau a contractelor de servicii sociale încheiate cu alţi furnizori publici sau privaţi de servicii sociale care deţin licenţă de funcţionare pentru servicii de îngrijire la domiciliu. Pentru acordarea acestor servicii, SPAS înființează și solicită licența de funcționare pentru serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice dependente (8810ID-I, Nomenclatorul serviciilor sociale).

Serviciile de reabilitare şi adaptare a ambientului și terapiile de specialitate sunt acordate de SPAS prin serviciile de asistență comunitară (8899CZ-PN-V, Nomenclatorul serviciilor sociale). Licența de funcționare se acordă în baza standardelor minime de calitate prevăzute în Anexa nr.7 la Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice nr.2126/2014.

Personalul unității de îngrijire la domiciliu are obligația să sesizeze familia sau autorităţile locale asupra necesităţii realizării unor lucrări de adaptare a locuinţei care pot facilita menţinerea beneficiarului la domiciliul propriu și să identifice şi să semnaleze situaţiile de abuz şi neglijenţă, iar furnizorul de servicii sociale are obligația de a instrui periodic personalul cu privire inclusiv la această obligație. (cf.standardelor minime de calitate (Anexa nr.8 la Ordinul nr. 2126/2014).

Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu se asigură fără plata unei contribuții, persoanelor vârstnice dependente care, evaluate potrivit grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, se încadrează în una din următoarele situații:

nu are venituri și nici susținători legali;
sunt beneficiari ai ajutorului social acordat în baza Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, sau realizează venituri al căror cuantum se situează sub nivelul indemnizației sociale pentru pensionari prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.6/2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate, cu modificările ulterioare;
susținătorii legali ai persoanelor vârstnice prevăzute la lit. b) realizează venituri al căror cuantum se situează sub cuantumurile prevăzute la lit. b).

Persoanele vârstnice care se încadrează în grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, îndreptățite să beneficieze de serviciile de îngrijire personală, de reabilitare și adaptare a ambientului și alte servicii de recuperare/reabilitare a persoanei dependente (prevăzute la art. 8 lit.a) şi b) din Legea nr.17/2000) şi care realizează venituri peste cele prevăzute la art.9 alin.(2) lit.b) din aceeași lege, beneficiază de servicii cu plata unei contribuții, stabilite în urma procesului de evaluare complexă, în funcţie de tipul de servicii acordate şi de venitul persoanei/ susținătorilor legali, fără a se depăși costul acestora calculat pentru perioada respectivă.

SPAS are obligatia (Legea nr.17/2000) de a estima anual numărul persoanelor vârstnice dependente care necesită sprijin pentru activităţile de bază ale vieţii zilnice, precum și al celor care nu primesc ajutor pentru îndeplinirea activităţilor instrumentale ale vieţii zilnice din partea îngrijitorilor informali şi voluntari, precum și de a elabora, în colaborare cu compartimentul de contractare servicii sociale, indicatorii de eficienţă cost/beneficiu.

Îngrijirea personală la domiciliu se asigură de persoana calificată, certificată profesional, în condiţiile legii (îngrijirea formală) sau de membrii de familie, prieteni, vecini sau o altă persoană necalificată care îşi asumă responsabilitatea îngrijirii persoanei (îngrijirea informală).

Conform art.52 alin.(6) din Legea nr.292/2011 serviciile de îngrijire care presupun ajutor pentru îndeplinirea activităţilor instrumentale ale vieţii zilnice sunt acordate de îngrijitori informali şi voluntari şi, numai în lipsa acestora, de îngrijitori formali. De aici necesitatea ca SPAS-ul sa recrureze voluntari pentru serviciile de îngrijire la domiciliu/

In calitate de furnizor de servicii sociale SPAS are posibilitatea colaborarii cu alte servciii publice din domeniile: educatie, sport, cultura pentru promovarea participării persoanelor vârstnice la viaţa socială, economică şi culturală a comunității:

identificarea persoanelor vârstnice care se confruntă cu cel mai mare risc de singurătate, excluziune socială și/sau depresie;
înființarea sau sprijinirea funcționării centrelor de zi în care se derulează activități diverse : îngrijirea vârstnicilor, recuperare fizică și psihică, menținere și promovare a sănătății, petrecere a timpului liber, consiliere și consiliere juridică etc.;
informarea populației vârstnice privind beneficiile voluntariatului;
implicarea voluntarilor în cazul persoanelor singure cu nevoi de îngrijire ușoare: activitati de menaj, efectuarea de cumparaturi.

Referitor la asigurarea în fiecare localitate a cel puţin unui asistent social cu normă întreagă

Dificultatea angajării asistentului social constituie principalul impediment în ceea ce privește înființarea SPAS și îndeplinirea criteriilor specifice pentru acreditarea ca furnizor de servicii sociale.

Asistentul social din cadrul SPAS realizează:

evaluarea inițială și elaborează planul inițial de intervenție care cuprinde măsurile de asistenţă socială, respectiv serviciile recomandate pentru soluţionarea situaţiilor de nevoie sau risc social identificate, precum şi beneficiile de asistenţă socială la care persoana/familia are dreptul;
coordonarea și integrarea tuturor măsurilor de asistență socială specifice, în acord cu obiectivele stabilite în planurile de intervenție, elaborat în urma evaluării inițiale și în planul individualizat de îngrijire și asistență, elaborat în urma procesului de evaluare complexă ( asistenții sociali în calitate de manageri de caz/responsabili de caz);
asigură, de asemenea, managementul de caz în cadrul serviciilor comunitare integrate necesare prevenirii excluziunii sociale şi combaterii sărăciei;

SPAS are rolul de inițiator și coordonator al măsurilor de prevenire și combatere a situaţiilor de marginalizare şi excludere socială în care se pot afla anumite grupuri sau comunităţi (Legea nr.292/2011).

Potrivit Strategiei Naţionale privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2015-2020, recensământul SPAS realizat de Banca Mondială în mai 2014 a indicat că peste o treime (34 procente) din administrațiile locale din zonele rurale și 8 procente din orașele foarte mici (cele cu mai puțin de 10.000 de locuitori) nu au organizat astfel de servicii, ci au suplimentat responsabilitățile personalului existent. Serviciile publice de asistență socială au un deficit substanțial de resurse umane în zonele rurale și în micile orașe. In cele mai multe localități rurale există doar 1-2 persoane cu atribuții de asistență socială (și foarte puțini asistenți sociali) care răspund nevoilor unei populații care este de obicei răspândită între 2 și 40 de sate, aflate, de multe ori, la mulți kilometri depărtare.

Schimbări preconizate:

Programele de interes naţional destinate serviciilor comunitare la domiciliu pentru persoanele vârstnice dependente, singure ori a căror familie nu poate să le asigure îngrijirea:

Anexa nr.1: ” Servicii comunitare la domiciliu pentru persoanele vârstnice dependente”

standarde minime de cost pentru serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice dependente, calculate pe baza unui tarif orar compus din cheltuielile necesare pentru plata salariului îngrijitorului, transportul acestuia de la sediul unității de asistență socială la domiciliul persoanei beneficiare și materialele consumabile.

Anexa nr.2 : „Creșterea capacității serviciilor publice de asistență socială din unele unități administrativ-teritorial”:

asigurarea în fiecare localitate a cel puţin unui asistent social cu normă întreagă (înființarea SPAS în fiecare UAT);
obţinerea certificatului de acreditare pentru serviciul public de asistenţă socială şi a licenţei de funcţionare pentru serviciul de asistenţă comunitară prin angajarea/contractarea unui asistent social.

3.Impact social:

Anexa nr.1: creşterea calităţii vieţii persoanelor vârstnice dependente singure ori a căror familie nu poate să le asigure îngrijirea, prin acordarea sprijinului necesar pentru activitățile de bază și instrumentale ale vieții zilnice, în vederea prevenirii agravării situaţiei de dependenţă şi a instituţionalizării persoanelor vârstnice care suferă de afecţiuni cronice;
Anexa nr.2: nivelul unității administrativ-teritoriale, va putea fi asigurată activitatea de evaluarea inițială și elaborare a planurilor de intervenției, activitatea de consiliere referitoare la riscurile sociale şi drepturile de protecţie socială de care persoanele pot beneficia, precum și activitatea de inițiere și coordonare a măsurilor de prevenire a marginalizării și excluziunii sociale și combatere a sărăciei.

4.Procesul de consultare”:

In cadrul proiectuluicu titlul „Inițiative în politici publice alternative pentru servicii sociale de impact”:

s-au organizat mese rotunde la care a participat personal din autoritățile și instituțiile publice, personal de conducere și de execuție, care activeaza in institutii publice din domeniul social si are expertiza/interes in domeniul abordat pe proiect si reprezentanți ai ONG-urilor;
s-au aplicat chestionare in comunitate.
s-au aplicat chestionare primarilor in calitatea de autoritate a administratiei publice locale sau altor persoane cu atributii in domeniu.

S-au prezentat principii orizontale referitoare la egalitatea de sanse si dezvoltarea durabila. Au fost prezentate temele cu titlul: Utilizarea eficienta a resurselor; Discriminarea si excluziunea sociala a persoanelor cu dizabilitati.

Dezbaterea publica nr. 1 – Inițiative în politici publice alternative pentru servicii sociale de impact

Coordonator

Parteneri

PARTENERI